Sfanta Manastire Sinaia se afla situata in orasul Sinaia, str. Manastirii nr. 2, jud. Prahova | Tel: +40 (0) 244 317 917

Imn Acatist la „Rugului aprins” al Maicii Domnului Facere a lui Daniil ieroschimonahul (Sandu Tudor)

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de luminoasa si curata?
E Împarateasa rugaciunii, e rugaciunea întrupata.
Stapâna Lumii si Doamna a diminetii.
Logodnica Mângâietorului, preschimbator al vietii!
Spre tine noi alergam, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pe noi partasi ai Sfântului Munte Tabor.
Si fa-te si noua
umbra si roua
tu adumbrirea
de dar,
sa-si afle si firea noastra înnoirea
din zamislirea
de har.
Ca sa-ti strigam cu toata faptura,
Într-o deplina închinaciune.
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Icosul 1

Fecioara a neînseratului Veac, Sfânta Maica a Luminii!
Asculta-ne si pre noi cei din pacat,
nevrednicii fii ai tinii!
Prea blânda, buna, Prea Sfânta Fecioara!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleaga-ne blestemul ce ne-nzavoara,
deschide-ne calea de Sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcana Doritului Mire
si noi sa putem cânta
asa cum Moise dezlegat de sanda
cu fata în vapaie de rug
fierbinte de har tie îti striga
unele ca acestea în amurg:

Bucura-te, Tulpina de lumina a rugului nemistuit!
Bucura-te, Roua crestina prin care Dumnezeu S-a ivit!
Bucura-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!
Bucura-te, Lacrima care topesti tot launtricul ger!
Bucura-te, Toiag cu floare întru a inimii calatorie!
Bucura-te, Fir de racoare izvorât în launtrica pustie!
Bucura-te, Pecete de jar pâna în suflet patrunsa!
Bucura-te, Zapada a mintii de nici o patima ajunsa!
Bucura-te, Masura a opta a Împaratiei din noi!
Bucura-te, Învatatura scoasa din bucuria din apoi!
Bucura-te, Uimire sarutata de duhovniceasca minune!
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Condacul al 2-lea

Cum sa ne aflam odihna de la gânduri?
Maica Fecioara! Preasfânta Fecioara!
Cum sa ne rupem de-ale patimilor rânduri,
ispitele pre înmultite ce ne-nfasoara?
Da-ne tu stiinta de tine râvnita,
Maiestria cea buna
a-nduhovnicirii,
cu ea sa biruim firea robita
pâna în adâncul despatimirii
si furati de „Ruga cu strigarea luminoasa”
sa putem si noi ridica,
dintr-o lauda întreaga si nemincinoasa,
un psaltic si adevarat:
Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aprinsa floare a necovârsitei vapai,
de Dumnezeu Nascatoare!
Tu chip al pacii vazut în foc
într-un ocol nemasurata de racoare!
Vino spre noi, ajuta-ne sa aflam,
sub blânda ta îndrumare,
rasuflul cel larg al odihnitului zbor din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si Împaratul prooroc o vedea
peste culmile Vasanului plutind:
Si laolalta vom cânta
cu îngerescul sobor
si cu cerescul cor,
vom alatura
o podobie ca aceasta cu stihuri asa:

Bucura-te, salt isihast, cu zbor de binecuvântare!
Bucura-te, suflet odihnit sub cuvioasa rasuflare!
Bucura-te, roata avântata a Porumbelului de duh!
Bucura-te, pace asezata în cugetatul vazduh!
Bucura-te, Zare arcuita cu heruvimice aripe!
Bucura-te, Vecie oprita în încaperea unei clipe!
Bucura-te, Vâsla uriasa întru Suisul cel ales!
Bucura-te, a Cerului Sorbire, cu subtiratic înteles!
Bucura-te, Susur de tacere, cu lunecari de apa vie!
Bucura-te, Roada iscusita, crescuta de filocalie!
Bucura-te, Maiestrita aflare a tâlcului de închinaciune!
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Condacul al 2-lea

Peste veacuri, Fecioara eu te aud,
Prin gura lui Isaia, proorocul de jar.
Si-n cercul Scripturii vorba ta suna
Cu toate înaltimile de dar: „Ca iata, Prunc ni se naste si un fiu noua ni s-a dat
Pe umar, cu semnul stapânitor, iar numele Lui:Minunat, Îngerul marelui sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul pacii depline si parintele al veacului viitor”
Acesta este numele Lui
Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt Numele Domnului,
Pe care Iisus îl va purta
Pamântule tot, ia aminte,
Cu totii sa putem striga:
Aliluia!

Icosul al 3-lea

Dintr-o Maica de-a pururi Fecioara
Asa S-a zamislit, S-a-ntrupat
Cel ce a pazit nevatamat
Trupul Rugului de para
Cuvântul de rostit s-a facut
Numele Domnului de slava
Dumnezeu cel nevazut
ce-n inima focului S-a zamislit.
Fata frumusetii ceresti, Chipul cel nemarginit
Pre Sine S-a încaput
cu masura s-a masurat
si aievea Cel nenumit,
aici printre noi S-a aratat
în biruitor smerit
calare pe o asina
Cercati dara si voi puterile
Numelui de lumina
Si de la moarte la viata veti trece
Cu firea îndumnezeita
ca sa cântam cu totii laolalta,
limpede si fara ispita:

Bucura-te, Temeiul prin care si în noi Dumnezeu se încape!
Bucura-te, Putere prin care umblam cu Iisus peste ape!
Bucura-te, Milostivire prin care Hristos ni S-a daruit!
Bucura-te, Liniste-n care cu numele Aminului ne-am plinit.
Bucura-te, Ragazul în care Logosul în noi se asculta!
Bucura-te, Patrundere si Împacare cu firea noastra robita!
Bucura-te, Blândete prin care am ajuns Emanuelului frate!
Bucura-te, Tacere în care Duhul din inima izbucneste!
Bucura-te, Limpezime în care Îngerul în trup ni se urzeste!
Bucura-te Curatie prin care Numele de Slava e în lume!
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Condacul al 4-lea

Dragoste este Domnul în veac. Dragoste este numele sau. Cu toate straduintele dragostei, sa ne patrundem adânc de Dumnezeu. Ca tine Fecioara ce-L porti sa ne amintim ca-L purtam
Ca-n Dumnezeul cel viu noi traim, suntem si umblam.
Si orisiunde vei merge, cu Domnul tu sa te stii!
Si dintru virtutea de la Domnul si virtutea ta va spori
Cu fiecare
Fir de rasuflare
Numele Domnului vom chema,
Ca sa strigam laolalta-n sarbatoare,
Ca o singura faptura:
Aliluia!

Icosul al 4-lea

De la tine întelegem, Fecioara, staruinta cea neînteleasa
si puterea pomenirilor line din ruga smerita si stearsa
Da, firea apei e moale, a pietrei nespus de vârtoasa.
Dar ulciorul de deasupra de piatra cu prelingerea lui din atârnare,
Din picurul boabei de apa, gaureste piatra cea tare
Fecioara si tu asadar
staruieste cu a ta milostivire
peste aspra noastra împietrire
Si biruindu-ne cu picul de har
sa-ti cântam în imn de slavire:

Bucura-te, Îndrazneala gingasiei din zicerea Sfântului Nume!
Bucura-te, Ulcior al picaturii cu staruinta anume!
Bucura-te, Înfiorare de sceptru din piatra alba a Domnului!
Bucura-te, Fagure dulce al lui Iisus, Fiul Omului!
Bucura-te, Danie de gând cea a Hristosului meu!
Bucura-te, Împartasanie de cuvânt din întruparea lui Dumnezeu!
Bucura-te, Revarsare de mir pe care Fiul ne-o da!
Bucura-te, Metanie în fir al lui „Doamne miluieste-ma”!
Bucura-te, Iures ce ma rapeste si pe mine pacatosul!
Bucura-te, Noian de pomenire care-si sporeste prinosul!
Bucura-te, Harica depanare a unei chemari de minune!
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Condacul al 5-lea

Fecioara Sfânta, în fata ta
În veac pururi de rusine se vor da
Cugetarea si ritorii întelepciunii.
Ca tu esti pecetea nestricaciunii,
Poarta, pentru cei isteti, încuiata
si pilda vie de traire a minunii
Tu stii ca viata nu ne-a fost data
sa fie numai rastalmacita
caci se cere mult mai bogata
decât sa fie numai traita.
Ea-i dincolo de gând, dincolo de loc,
dincolo de sirul de clipe al dainuirii,
E oglinda unui cer launtric de foc peste adâncurile inimii si fapturii
Ea e Cuvântul Lumii, ce pentru ea se vrea calea si întruparea spre vesnicie:
Aliluia!

Icosul al 5-lea

Fecioara, Preacurata Maica, tu esti într-adevar Trezvia
vointa fruntii în mir adunate,
ochiul cel dinlauntru, deschis în rotundul zarilor toate,
inima, centrul învins de stravezimea starilor curate,
Tu esti cea mai dreapta luare aminte
care-n puterea agerimii uneste, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al mintii,
ascutimea gândului de gheata
cu înflacararea iuresului de viata,
suferinta si bucuria facuta cruce
Care pe Întelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clara cheie de adânc
cu repezis iute si strain
ce cu nimic nu clinteste sufletul tau cel lin,
ci, dimpotriva noi ne uimim
si fata de care,
pe cât se poate
ne plecam sa cântam
cu întreaga suflare:

Bucura-te, Cruce a înflacararii si agerimii alesului!
Bucura-te, Osia Cerului cu Luceafarul Întelesului!
Bucura-te, Spargerea gândurilor si zadarnicului stup!
Bucura-te, Oglinda cea nevazuta, de dincolo de trup!
Bucura-te, Camara cea mai dinlauntru a sufletului meu!
Bucura-te, Palat minunat al pomenirii lui Dumnezeu!
Bucura-te, Alauta a inimii sub arcusul de gând!
Bucura-te, Cântec pe cinci strune într-una chemând!
Bucura-te, Muzica negraita a celei dea doua nasteri!
Bucura-te, Sarbatoare tacuta a desavârsitei cunoasteri!
Bucura-te, Logodna la Numele cel de întelepciune!
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Condacul al 6-lea

Fecioara Sfânta!
Maica neispitita de nunta!
Tu esti singura inima de om întru care , nescazut
Numele de marire cânta,
Din tot rostul LUI cel viu si neprefacut,
De tine, pentru aceasta, cât ne uimim Preacurata,
fiindca numai în tine, ca niciodata,
inima omului
cu inima Domnului
au batut si bat laolalta
Rugaciunea ca un ornic al gândului si al cerului
Curge în launtrul tau
si se îngemaneaza, acolo,
Cu Psaltirea subtire a misterului
lânga dragostea lui Dumnezeu,
O, tu, Caruta de lumina neîntinata, nescazuta, ne-nserata!
Învata-ne si pe noi întelepciunea inimii, Binecuvântata!
Si asa, îmbunati si vrednici,
ca ai unei biserici,
din toata faptura tie ne vom da,
ca drept si sfânt sa putem zice:
Aliluia!

Icosul al 6-lea

Maica Domnului!
Inima de Lumina!
Maica Domnului!
Inima a Pamântului!
Maica Domnului!
Inima fara de vina!
Maica Domnului!
Inima Cuvântului!
La tine venim rusinati si cazuti,
cu trupul apus si genunchii înfrânti,
ca din nepricepere, inima noastra s-a întunecat nespus,
Lasatu-ne-a pe caile mintii noastre sa umblam,
Dar, iata, acum la tine venim, Maica lui Iisus!
Primeste-ne ca pe niste pietre ale vietii
dornice de bucuriile diminetii,
Diminetii celei neânserate,
si zideste-ne cu inimi noi si curate,
ca sa-ti cântam:

Bucura-te, Arca de alianta a sufletului meu!
Bucura-te, Cufar ferecat cu Numele lui Dumnezeu!
Bucura-te, Corabie vie ce plutesti peste tainele Lumii!
Bucura-te, sicrias ferit de toate zadarniciile lumii!
Bucura-te, Tronule pe care viata te întemeiaza!
Bucura-te, Cutie de cântec prin care suna o raza!
Bucura-te, Lauda launtrica a tuturor comorilor de har!
Bucura-te, Chivot de gând al prea duhovnicescului altar!
Bucura-te, Naos al cerurilor în care mintea-i liturgisitor!
Bucura-te, Sipet de foc din pieptul nostru al tuturor
Bucura-te, Biserica prea doritoare, cu Hristos sa se cunune!
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Condacul al 7-lea

Preasfânta, Preamarita, Preafrumoasa, Preabinecuvântata Mireasa!
A cerurilor toate, Împarateasa,
care ai apostoli drept alai, îngeri buni, soli si pazitori
Evanghelisti, cronicari si scriitori
Biserica vie, bine aleasa
ca tine dumnezeieste de luminoasa
de lina, de blânda, de cuvioasa, de primitoare cereste.
Dar asa precum cânta si vorbeste din slova si Sfânta Cântarea Cântarilor
tu mai esti si nespus de cumplita,
ca niste ostiri sub steagurile lor.
esti clara, esti senina si ascutita în chip neâmblânzitor.
Veghetoare si aparatoare a tuturor lucrurilor sfinte,
a preabunurilor haruri:
celor din taine, celor din Daruri
din odoare, din semne, din cuvinte
Fiindca la nunta Marelui Mire
e ceruta o grija de întreaga neprihanire
Nu este îngaduita necuratia ochilor si a hainelor
Nimeni dar, dintre acei ce sunt „neânvatati tainelor”,
de unele ca acestea sa nu se atinga.
Cine va lasa porcii din margaritare sa se hraneasca,
si-n vase sfinte câinii sa linga?
Îndemnarea ca si primirea este numai duhovniceasca.
Vino dar si tu, smerit, împacat si curat!
Si asa, cu totii laolalta, vom striga,
Din bucurie întreaga si înalta
Aliluia!

Icosul al 7-lea

Maica Domnului! Duhovnica buna a pamântului!
Pastratoarea Predaniei Cuvântului
tu ai Ierusalimul cerului,
în latura lui cea noua tacuta
o sfânta si mare Manastire nevazuta,
unde îti stau grabnic ajutatori,
toti cei ce sunt ai „lepadarii de sine” adevarati sîrguitori
toti cei ai cetelor de asceti,
ai cetelor de monahi, de pusnici si anahoreti,
de sihastri si de duhovnici întelepti,
si care au în grija lor,
ca pe niste comori de binecuvântare
straja, asprimea si mustrarea
toate cele lamuritoare, curatitoare si îndreptatoare
ale neprihanirii si milostivirii tale, cele necovârsite
toate cele care la un loc sunt numite:
Învatatura de taina” sau „Mostenirea Sfintilor”
si pe care la îndemana le avem si noi vadite
în hrisoavele, Scripturile si vorbele Parintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a te lauda
a te cinsti, a te preamari, decât numai cântându-ti asa:

Bucura-te, Profira bucuriei Împarat esti a Aminului!
Bucura-te, Plinatatea de har din lacrima Spinului!
Bucura-te, Radacina pascala a bucuriilor noi!
Bucura-te, Pace soborniceasca statornicita în noi!
Bucura-te, Raiule rodit de toate ploile bucuriei!
Bucura-te, Stralucire prea clara din privirile copilariei!
Bucura-te, Trandafir cu roua din camarile noastre de taina!
Bucura-te, Suflet înlacrimat si îmbracat cu lumina ca si o haina!
Bucura-te, Safir al cerului pe inima noastra picurat!
Bucura-te, Bucurie dupa care vine linistea cea de Sabat!
Bucura-te, Epitalm învesnicit peste Tacerea de minune!
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Condacul al 8-lea

Doamne Iisuse Hristoase,
Domnul meu cel blând!
Catre Tine ma aplec cu fruntea.
Ca Toma îmi pun mâna la locul cel sfânt.
Strâns si orbit în minte, fara de cuvânt
astept ca orbul puntea
Luminii din adânc, cea fara înserare
si care în tot omul, ca un launtric soare,
ne lumineaza întreg în încaperea fiintei.
Cum nu Te vad noaptea, grosimii de pacate, Te pipai cu sfiala
cu degetul nadejdii, cu degetul credintei,
cu deget de banuiala
cu deget de dorire si chiar de îndoiala
si neajuns as pune si cealalta mâna,
dar inima strapunsa de fulger, de arsura,
îndurerat si dulce, cu rasuflarea îngâna
Chemarea ta întreaga si fara voia mea,
bataia rugaciunii alearga spre lumina într-un
Aliluia!

Icosul al 8-lea

Maica a Domnului, Doamna de taina,
Doamna nadejdii, a noptii albastre,
Stapâna cu trei luceferi pe haina
si Sfânta Angira a nemerniciilor noastre!
Catre tine din nou, iata am venit,
risipit de lume, de gânduri robit,
Ca, dupa sfatul cel bun si Binecuvântare,
partas m-am facut la mântuirea mea,
Mi-am pus hotarâre îndreptata si tare
sa silesc toata vremea în a ma ruga.
Dar idol de tarâna, cugetul meu, nu-mi da ragaz sa ma statornicesc
în lucrarea de ruga, la locul lui Dumnezeu,
cel în temeiul inimii, catre care râvnesc.
Ajuta-ma dara, ajutatoarea mea,
în „Zicerea necurmata” sa ma pot întemeia.
Ajuta-ma si de-a pururi tie ti-oi cânta:

Bucura-te, Maica Domnului, întruparea întelepciunii!
Bucura-te, Puterea Fecioriei, adevaratul suflet al Lumii!
Bucura-te, Preasfintitule Trup, Loc de Dumnezeu încapator!
Bucura-te, Sfânta-Sfintelor, tainita din inima tuturor!
Bucura-te, Comoara cea de gând dintru mintile cele smerite!
Bucura-te, Harazie cumplita a tuturor virtutilor negraite!
Bucura-te, Cadelnita neodihnita a rugaciunilor necurmate!
Bucura-te, Unirea într-un cuget a tuturor Bisericilor împacate!
Bucura-te, Ajutorinta pâna si-n pacatele cele neduhovnic esti!
Bucura-te, Acoperamânt care te asterni deplin peste orice slabiciune!
Bucura-te, Mireasa, Urzitoare de nesfârsita rugaciune!

Condacul al 9-lea

O! Maica a Domnului de-a pururi curata,
Ca noua alaute si noua potire
fiecare rugaciune a noastra sa fie în revarsarea ei necurmata
Si catre Sfânta Treime, suita bucurie,
aducerea ei prea binemiresmata
de pe palmele tale catre Hristosul Mire
sa-si treaca prinosul de dreapta slavire!
Ca sa putem cu Cerurile toate a striga,
într-o îmbratisata necovârsire,
cel mai presus:
Aliluia!
Aliluia!
Aliluia!

(Aceasta se citeste de trei ori, iar dupa aceasta se citesc Icosul I si Condacul I)

 
Dupa ce citim Acatistul se vor citi cei vii: Înca ne rugam pentru mila, viata, pacea, sanatatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire si chivernisire a robilor lui Dumnezeu (se pomenesc numele de botez ale celor pentru care ne rugam, inclusiv ale dusmanilor nostri) si pentru ca sa li se ierte lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie.