Sfanta Manastire Sinaia se afla situata in orasul Sinaia, str. Manastirii nr. 2, jud. Prahova | Tel: +40 (0) 244 317 917

Muzeul mănăstirii

Clădirea care adăposteşte în prezent muzeul Mănăstirii Sinaia a fost construită în anul 1846 în timpul stareţului arhim. Paisie. Are 45 m lungime şi a fost iniţial casă de oaspeţi. Între 1871-1883 arhondaricul Mănăstirii Sinaia a găzduit familia regală, şi de aici erau supravegheate lucrările de la Castelul Peleş, din apropiere.

Clàdirea care adàposteste în prezent muzeul Mânàstirii Sinaia a fost construità în anul 1847 prin grija vietuitorilor mânàstirii aflati sub îndrumarea staretului Paisie.

Descoperind frumusetile împrejurimilor locasului de rugàciune, regele Carol I hotàràste construirea unui castel medieval, pe terenurile apartinàtoare mânàstirii. Si astfel, în perioada constructiei Castelului Peles, Mânàstirea Sinaia devine prin ospitalitatea càlugàrilor, gazda familiei regale timp de aproape 11 ani, loc din care erau supravegheate si lucràrilor de la castel.

Mai târziu, în anul 1895, cu ocazia aniversàrii a 200 de ani de când fusese construità biserica veche (în anul 1695, cu hramul ” Adormirea Maicii Domnului „, prin osteneala spàtarului Mihail Cantacuzino), în clàdirea, veche resedintà regalà, a fost deschis publicului spre vizitare, muzeul Mânàstirii Sinaia. Realizat sub îndrumarea arhimandritului NIFON, staretul mânàstirii din acea perioadà, noul muzeu avea sà fie primul muzeu religios din tara noastrà, functionând neântrerupt pânà astàzi.

Pe fatada muzeului au fost fixate în perete mai multe mozaicuri, unele cu subiect religios, lucrate în perioada interbelicà de artista Nora Steriade, pentru Mânàstirea Sinaia.

Muzeul Sfintei Manastiri Sinaia

Piesele de mobilier aflate în muzeu (scaunele, canapeaua si vitrina), sculptate în lemn masiv de stejar cu motive zoomorfe (dragoni înnaripati sau capete de balaur) si vegetale (frunza de stejar), apartin mânàstirii si dateazà din a doua jumàtate a secolului al XIX-lea.

Vitrina din centrul încàperii adàposteste douà procovete (acoperàminte pentru Sfântul Potir – brodate cu fir de aur si màtase naturalà), si o serie de paftale si brâie.

Nu lipseste din muzeul mânàstirii nici portretul fondatorului bisericii vechi, Mihail Cantacuzino, portret realizat dupà o stampà de epocà.

În prima salà a muzeului întâlnim de asemenea si stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal încoronat, ce tine în gheare crucea si buzduganul. Vulturul bicefal este un blazon des întâlnit în Europa timpului, fiind simbolul familiilor regale sau expresia statelor teocratice cu cei doi factori de conducere : Statul (puterea politicà) si Biserica .

Sunt expuse, de asemenea, diferite imagini cu mânàstirea în decursul anilor ; fie gravurà sau acuarelà ori simplu, fotografie. Steagul rosu, galben si albastru, aflat pe clàdirea muzeului într-una din reprezentàrile amintite mai sus, ne dovedeste faptul cà la mânàstire se afla, în acel moment, si regele Carol I.
Un epitrahil (în stil brâncovenesc), cu inscriptie greceascà Iisus Hristos Biruitorul, este expus alàturi de o mitrà arhiereascà în colectia de tesàturi si broderii (bedernite, mânecute, vesminte preotesti, procovete), a muzeului, toate lucrate cu fir de aur, de argint si màtase naturalà

Sfântul Epitaf, datând din anii 1850, este o broderie în relief cu fir de aur, de argint si de màtase naturalà, combinatà cu picturà în stil neo-bizantin, de asemenea tot în relief, si reprezintà : ”
Asezarea, cu trupul, în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos „, înconjurat de femeile purtàtoare de mir (Fecioara Maria, Maria Magdalena, Maria lui Cleopa si Maria lui Iacov) si de câtiva ucenici de-ai sài (Iosiv din Arimateea, Sfântul Evanghelist Ioan si Nicodim).
În cele patru colturi sunt reprezentati cei patru sfinti evanghelisti care au dat màrturie despre viata, minunile si învàtàtura Mântuitorului Iisus Hristos : Matei cu simbolul sàu îngerul ; Marcu (leul) ; Luca (taurul) ; Ioan (vulturul).
Pe Sfântul Epitaf se aflà scris : ” Iosif celù cu bunu chipu depre lemn luând prea curat corpul teu, cu giulgiu curat înfàsurându-l si cu miresme în mormânt nou l-au pus „.

Muzeul Mânàstirii Sinaia contine si douà piese lucrate de bijutierul Theodor Radivon:

A)-un sfânt chivot din argint aurit (” dàruit de Sevastia Costescu Mânàstirii Sinaia în 1898 „), reprezentând Mânàstirea Curtea de Arges, unde se afla mormintele primilor regi ai tarii noastre: Regele Carol I (1866-1914) si Regina Elisabeta si Regele Ferdinand (1914-1927) cu Regina Maria.

B)-o Sfântà Evanghelie – unicat : (dàruità mânàstirii de Eforia Spitalelor Civile în 1911), cu ferecatura din argint aurit si email. Pe coperti avem reprezentate Ràstignirea Mântuitorului pe cruce si Învierea Sa. Cà Sfânta Evanghelie a fost special lucratà pentru Mânàstirea Sinaia ne-o dovedeste faptul cà avem reprezentate cele douà bisericici ale Mânàstirii, biserica veche cu hramul ” Adormirea Maicii Domnului ” si biserica nouà cu hramul ” Sfânta Treime „.

Muzeul Mânàstirii Sinaia detine unul dintre putinele exemplare ale capodoperei culturii românesti, „Biblia de la Bucuresti ” sau ” Biblia lui Serban Cantacuzino „.
Tradusà integral în limba românà si tipàrità la Bucuresti în anul 1688 în timpul Domnitorului Tàrii Românesti – Serban Cantacuzino (frate cu Mihail Cantacuzino, fondatorul Mânàstirii Sinaia), Biblia, prima de acest fel în cultura româneascà, reprezintà momentul de afirmare a limbii române literare.
Evenimentul nu este izolat, ci el încoroneazà eforturile culturale de pânà atunci dintre care cel mai important îl reprezintà traducerea si tipàrirea cu 40 de ani mai devreme (1648), a ” Noului Testament de la Bàlgrad ” (Bàlgrad = Alba Iulia), prin grija lui Simion Stefan, Mitropolitul Ardealului.
Alfabetul folosit la tipàrirea ” Bibliei de la 1688 ” este cel chirilic, adicà alfabetul aflat în uz în tàrile române în acea perioadà.

Cu toate cà este tipàrità la Bucuresti, în Tara Româneascà, totusi Biblia este destinatà tuturor românilor tràitori separat în acea vreme, datorità vicisitudinilor istoriei, contrar vointei lor, dar vorbitori ai aceleiasi limbi românesti si având aceeasi credintà, cea ortodoxà, si aceleasi traditii.
Lângà exemplarul de la 1688 se mai aflà un altul tipàrit în 1988, tot la Bucuresti, cu ocazia aniversàrii tri-centenarului; o editie de exceptie, care reproduce textul original (de la 1688), dar îmbràcându-l nu doar în cel chirilic ci si in alfabetul latin, pastrându-se însà aceeasi frumoasà limbà româneascà.

O contributie remarcabilà la dezvoltarea limbii române literare o constituie traducerea integralà si tipàrirea pentru prima datà pe teritoriile românesti, a Noului Testament în anul 1648 la ” Bàlgrad ” – Alba-Iulia (Transilvania).
Traducerea a fost realizatà de mitropolitul Transilvaniei, Simion Stefan, cu o grijà deosebità în a evita regionalismele, astfel încât sà poatà fi citità si înteleasà de toti românii de pretutindeni, pentru cà asa cum el însusi spunea : ” cuvintele acele sunt bune carele le înteleg toti … „.

Exemplarul expus în muzeul Mânàstirii Sinaia este o reeditare a originalului în anul 1988.
Lângà Noul Testament se aflà o ” sfântà si dumnezeiascà Evanghelie ” tipàrità la Mânàstirea Neamt si Secu pe timpul printului Nicolae Konake Vogoridi.
A fost tipàrità în octombrie 1858 de ieromonahul Teofilact Tipograful cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei, Sofronie Miclescu.
A fost dàruità Sfintei Mânàstiri Sinaia de arhimandritul Gherman Vàleanu în luna august 1877, ” în ziua asezàrii sale ca staret al mânàstirii „.

Colectia icoanelor pictate pe lemn este dominatà de prezenta icoanei înfàtisând ” Sfânta Treime la stejarul Mamvri împreunà cu Avraam si cu Sarra „.

Realizatorul acestei icoane este Pârvu Mutu Zugravu (pictorul preferat al lui Mihail Cantacuzino si ” zugravul ” bisericii vechi de la Mânàstirea Sinaia), cel care reuseste sà transmità prefigurarea fiorului euharistic si al descoperirii Sfintei Treimi în Vechiul Testament, sub chipul a trei îngeri. Cu toate cà icoana reprezintà o scenà din Vechiul Testament, totusi autorul ei si-a làsat amprenta originalitàtii asezând pe masa ospitalitàtii o mahramà româneascà.

Cà cei trei îngeri reprezintà cele trei persoane ale Sfintei Treimi, Tatàl, Fiul si Sfântul Duh, ne-o dovedeste si crucea pictatà pe aureolà acestora având inscriptionate literele grecesti : – Eu sunt Cel ce sunt !, adicà numele Sfintei Treimi descoperit lui Moise direct de Dumnezeu, Cel care este fàrà început si fàrà sfârsit, dar în acelasi timp începutul si sfârsitul tuturor celor create ; ” alfa si omega ” (” ” si ” „, conf. Apocalipsa cap. I, 8), adicà Existenta în Sine si prin Sine. Icoana, pictatà în 1693 si transmisà nouà în forma ei originalà (nerestauratà), foarte bine conservatà, dovedeste tehnica deosebità si talentul artistic al lui Pârvu Mutu Zugravu.